Sursa : Evenimentul zilei
Autor: Georgeta Petrovici
Ravagiile consumismului: există caşcaval fără brânză, frişcă fără smântână şi şuncă fără carne.
RISCURI
Junk-food-ul ameninţă în primul rând copiii. Hrănite cu produse sintetice, noile generaţii fac boli cronice la vârste mult mai timpurii decât pe vremuri
Sursa: SHUTTERSTOCK
Comerţul a ajuns la forme de manifestare extremă. Dezvoltarea reţelelor de hypermarketuri a crescut fulgerător viteza în care se fac cumpărăturile şi cantitatea de alimente cumpărate la o singură aprovizionare. Un coş cu 20 de kilograme de mâncare se umple în mai puţin de 30 de minute. Spaţiile uriaşe fac loc unui număr imens de produse, confuzionând consumatorii. S-a ajuns la situaţii extreme, produse contrafăcute folosind denumiri generice într-un mod înşelător: există caşcavalul care nu conţine brânză, frişca fără smântână, pateul fără ficat, pasta de unt care nu conţine unt sau ciocolata cu alune care are doar 10% cacao şi doar 0,1% alune. Şi, mai ales, există şunca fără niciun fel de carne.noutate: fiecare producător are dreptul la reţeta proprie
Nu există un control al reţetelor, susţin voci din partea autorităţilor care reglementează punerea pe piaţă a alimentelor din carne sau lactate. Până anul acesta, fiecare companie care producea mezeluri, bunăoară, îşi autoriza reţetele folosite la direcţiile agricole. Acum această avizare nu mai e necesară.
Potrivit şefului Direcţiei Sanitare Timiş, asistăm la un vid legislativ în ceea ce priveşte alimentele de origine animală iar singura soluţie e să citim cu maximă atenţie etichetele şi să cumpărăm produse care conţin exclusiv carne sau lapte.
"Până acum jumătate de an, orice companie care producea mezeluri trebuia să îşi scoată o licenţă de la Direcţia Agricolă. Această licenţă stabilea inclusiv componenţa produselor, adică reţetele după care se fabricau acestea. Aprobarea acestor reţeţe se făcea ţinând cont de normele europene în vigoare", explică Tiberiu Lelescu, şeful Direcţiei Agricole Timiş.
Integrarea în UE a deschis poarta "alimentelor mutant"
Sorin Mierlea, preşdintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, atrage atenţia că în proporţie de 90% mesajele de pe etichete, de genul "cu gust de..." nu contravin legislaţiei naţionale şi europene. De exemplu, un parizer cu carne de curcan care conţine doar 50% carne de curcan şi în rest şorici şi slănină este în regulă dacă în apelativ nu apare prepoziţia "de" ci "cu". Adică nu "şuncă de curcan" ci "şuncă cu carne de curcan". Modul în care este realizat designul etichetei, înghesuind cuvintele unele în altele, creează însă confuzie în ochii cumpărătorilor.
Totuşi, potrtivit Codului Consumatorului, dacă un mesaj de pe eticheta unui produs poate da naştere la interpretări, acesta poate fi considerat ilegal.
"Consumatorul român trebuie să înceapă să aibă această educaţie de a citi etichetele atunci când îşi alege un produs. Cei din industria alimentară şi-au dat seama că într-o proporţie destul de mare consumatorul nu citeşte ceea ce e notat pe etichetă din punctul de vedere al conţinutului şi atunci prin mijloace publicitare induce un anumit mesaj, fără a fi în conformitate cu ceea ce se găseşte în acel produs", a declarat Mierlea.
Vid legislativ: fiecare face cum îl taie capul
El aminteşte de acele STAS-uri naţionale care existau înainte de Revoluţie. "Pentru a face un produs care se numeşte crenvurşti, existau înainte de 1989 anumite standarde de firmă care explicau procentual cantitatea şi tipul de carne folosite pentru a ieşi produsul din reţeta respectivă. Odată cu integrarea României în UE, a apărut acel standard de firmă prin care companiile îşi pot produce un anumit produs. S-a creat o bulversare pe piaţă, reţetele din 2011 nu coincid cu cele din 1987. Asta nu însemană că producătorii comit o ilegalitate, ci că omul care cumpără nu este informat foarte corect", a mai declarat şeful ANPC.
Tiberiu Lelescu, şeful Direcţiei Agricole Timiş, sintetizează deruta din relaţia producători-consumatori: "Trăim într-un vid legislativ: nimeni nu verifică dacă un parizer conţine piept de pui sau şorici. Pe oricine întrebi, DSV, OPC, DSP, toţi spun că nu e de competenţa lor. Comercianţii ştiu că nu se câştigă dacă pun în ele carne macră, aşa că o combină cu resturi, şorici, slănină. Am ajuns să nu mai mănânc mezeluri pentru că am înţeles că mă intoxic".
Locul 1: Parizer de porc
Parizer de porc: carne de porc 50% şi emulsie de şoric fierte şi vopsite cu carmin
Ingrediente:
carne de porc 50%
emulsie de şoric
apă
proteină vegetală din soia
amidon
sare
condimente
stabilizator: difosfat
potenţiator de aromă: glutamat de sodiu
antioxidant: acid ascorbic
colorant natural: carmin
dextroză
conservant: azotit de sodiu
Mod de fabricare:
Măcinată fin, carnea de porc se amestecă împreună cu emulsia de şoric, apă, soia şi amidon, plus ceilalţi aditivi, pentru a rezulta în final o pastă roz, colorată cu carmin. Totul se fierbe, îm membrană necomestibilă şi ajunge apoi în galantare.
Părerea specialistului:
Nu este, categoric, cel mai sănătos parizer, însă, spre deosebire de alţi "confraţi" nu conţine slănină şi poate trece drept aliment dietetic. Orine mezelar ştie încă că acest parizer este şi foarte departe de reţeta originală, inventată de nemţi şi care conţinea carne vită şi slănină tocate fin, afumate la cald şi apoi fierte.
Locul 2: Şuncă românească
Şuncă românească: carne de pasăre şi organe de porc
Ingrediente:
Carne de porc
Slănină
Carne de pasăre separată mecanic
Organe porc
Apă
Amidon de cartofi
Proteină animală d eporc
Proteină vegetală de soia
Antioxidanţi (izoascorbat de sodiu, lactat de sodiu)
Sare
Zahăr
Condimente
Arome
Stabilizatori (polifosfaţi, caragenan)
Potenţiator de aromă (glutamat monosodic)
Conservant (nitrit de sodiu)
Colorant (acid carminic)
Mod de fabricare:
Şunca de faţă este de fapt un fel de mezel măcinat şi tratat termic. Este şi raţiunea pentru care conţien carne de pasăre separată mecanic. Potrivit unui ordin al Ministerului Agriculturii din 2002, aceasta se comercializează numai pentru utilizarea în fabricarea produselor din carne tratate termic. Ca atare, deşi se numeşte şuncă, e un amestec de carne de pui, porc, şi slănină, plus organe de porc şi diverşi aditivi care la final este colorat cu carmin şi fiert.
Părerea specialistului:
Specialiştii în alimentaţie atrag atenţia că ar trebui categoric evitată de bolnavii de gută. "Organele animale sunt foarte bogate în colesterol, de aceea trebuiesc categoric evitate alimentele în care se regăsesc, pentru că pot genera atacuri de gută", a explicat Gheorghe Mencinicopschi.
Locul 3 - Brânză topită caşcaval
Brânză topită caşcaval: 30% brânză, 23% caşcaval, apă, amidon şi ceva unt
Ingrediente:
Brânză 30%
Apă
Caşcaval 23%
Lapte praf degresat
Amidon din cartof
Unt
Săruri de topire (E452, E339)
Corector de aciditate: carbonat de sodiu
Mod de fabricare:
Această brânză topită cu aromă de caşcaval este un produs “obţinut prin topire". Conţine, totuşi, brânză şi caşcaval, dar numai într-un procent puţin mai mare de jumătate. În rest, produsul este un amestec de apă, lapte praf, unt şi amidon din cartof.
La toate acestea se adaugă nişte E452, un polifosfat care determină asimilarea lentă de calciu, magneziu şi fier şi, deci, atrofierea oaselor şi depunerile de calciu, respectiv E339.
Sfatul specialistului
Cercetările au arătat că unul din E-urile prezent e în acest produs nu e recomandat să fie ingerat frecvent. Este vorba de E339, care are acţiune emulsionantă, protejează grăsimile faţă de râncezire şi stabilizează culoarea cărnii. În cantităţi mari are efect laxativ şi poate tulbura echilibrul calciu / fosfor.
Locul 4 - Şuncă mozaic
Şuncă mozaic: carne de porc cu gust "îmbunătăţit"
Ingrediente:
carne de porc
apă
amidon de cartofi
proteină vegetală din soia
sare
condimente
zaharuri: dextroză
stabilizatori: difosfat de sodiu, trifosfaţi de sodiu
potenţiatori de gust: glutamat de sodiu, 5 ribonucleotide disodice
antioxidant: ascorbat de sodiu
gelifianţi: caragenan, gumă de xantan
colorant alimentar: carmin
conservant: nitrit de sodiu
Mod de fabricare:
Eticheta nu oferă indicaţii exacte despre ce cantitate de ingrediente conţine această "şuncă". Totuşi, prezenţa gelifianţilor ne indică faptul că nu e vorba de o şuncă în adevăratul sens al cuvântului, ci de un preparat în care intră şi amidon şi soia, un mix care, la final este colorat roz cu carmin şi tratat cu conservant chimic.
Părereaspecialistului:
"Şunca mozaic este un pericol mai ales pentru bolnavii de inimă. Sarea conţinută atrage apa în organism, crescând astfel presiunea arterială, iar în final este suprasolicitată funcţia renală. Pe de altă parte, amidonul de cartofi prezent în compoziţie, este tot un dulce, iar dacă luăm în calcul că această şuncă are şi dextroză, deducem că nu poate fi defel recomandată diabeticilor", spune medicul de familie Ioana Vârtosu.
Locul 5 - Pate de porc
Pate de porc: 25% ficat de porc, slănină, apă, gumă xantan
Ingrediente:
apă
ficat de porc 25%
slănină
şorici
lapte semidegresat
proteină vegetală de soia
amidon de grîu
stabilizator
condimente şi extracte de condimente
sirop de glucoză
muştar
emulgatori
agenţi de îngroşare: caragerian, gumă guan, gumă xantan
acidifiant : acid citric
antioxidanţi
potenţiator de aromă
colorant: carmin
conservant: nitrit de sodiu
Mod de fabricare:
Ca şi alte mezeluri cu care se înrudeşte pateul de porc de faţă se naşte în malaxor. În 10 kilograme de produs găsim 2,5 kilograme de pateu de porc, multă apă, slănină, şoric fin măcinat şi restul de chimicale menite să "lege" combinaţia de masă organică de origine animală.
Părerea specialistului:
Medicii spun că a mânca pateul acesta este ca şi cum ai bea cola. Adică e la fel de nesănătos. "Dacă te uiţi pe tichetele băuturilor de tip cola vei găsi şi acolo sirop de glucoză şi gumele respective. În concluzie, nu e deloc recomandat diabeticilor, dar nici celorlalţi, în exces, pentru că poate predispune la această boală", a explicat dr. Ioana Vârtosu.
Locul 6 - caşcaval fără brânză
Caşcavalul feliat care nu conţine brânză!
E împachetat ca un caşcaval obişnuit. Cu litere mici scrie că se cheamă "specialitate cu aromă de edam". Este făcut pe bază de uleiuri vegetale şi cazeină
Ingrediente:
Apă
Uleiuri vegetale (28%)
Cazeină (10%)
Sare de mare
Emulgatori: difosfaţi de sodiu & citraţi de sodiu
Aromă edam
Conservant: acid sorbic
Gelifiant: caragenan
Colorant: beta caroten
Mod de fabricare
Acest produs, recomandat drept “ideal pentru sandwich-uri, salate şi pizza", nu are nicio legătură cu brânza, şi cu atât mai puţin cu brânza Edam, un produs tipic olandez, galben deschis la culoare, învelit într-un strat de parafină roşie. De fapt, produsul nu are nimic în comun cu orice fel de brânză. Are doar cazeină, o proteină extrasă de laptele de vacă sau oaie. În rest, e un amestec de apă, uleiuri vegetale, sare de mare, emulgatori, conservant, gelifiant şi colorant. Toate, mixate la scară industrială şi condimentate cu o suspectă "aromă edam", pentru obţinerea unui produs care aduce doar vag la culoare cu caşcavalul.
Sfatul specialistului
Produsul poate fi sănătos, susţine medicul de familie Ioana Vârtosu, dar induce cumpărătorii în eroare, fiind un înlocuitor de caşcaval. “Faptul că nu conţine grăsimi de origine animală este un atu. Însă conservanţii, emulgatorii şi coloranţii pe care îi conţine această specialite complică efectele în timp asupra celor care îl consumă", a declarat dr. Ioana Vârtosu.
Locul 7 - untul din margarină
Untar – untul făcut din 70% margarină
Ingrediente:
grăsimi vegetale nehidrogenate 70%
unt 30%
conservant (acid scorbic)
acidifiant (acid citric)
colorant (betacaroten)
Mod de fabricare:
Produsul numit "Untar" arată ca untul, dar nu este deloc unt, atrag atenţia nutriţioniştii. Acest produs, datorită faptului că are o denumire derivată de la cuvântul unt, se confundă foarte uşor cu untul, mai ales că este expus la vânzare între alte sortimente de unt, iar eticheta imită perfect un sortiment popular şi autentic. Un kilogram de produs se obţine amestecând 300 de grame de unt cu 700 de grame de margarină, plus conservant şi acidifiant. La final, procesatorul adaugă în amestec colorant (betacaroten), pentru a da produsului culoarea crem a untului gras.
Părerea specialistului:
Medicii avertizează că margarina din dieta zilnică este mai dăunătoare decât untul. "Studii de specialitate au demonstrat că margarina este cancerigenă. Aceasta poate duce la dezvoltarea unor tipuri diverse de cancer, cum ar fi cel digestiv, pulmonar sau genital", a declarat dr. Ioana Vârtosu, medic de familie.
Locul 8 – ciocolata fără cacao
Ciocolată cu alune: 8% cacao, 0,1% aromă de alune
Ingrediente:
grăsime vegetală hidrogenată (margarină)
pudră de cacao ( minim 8%)
lapte praf integral (12%)
zer praf
aromă naturală de alune (0,1%)
aromă identic naturală de vanilie
emulgatori (lecitină de soia E322, poligliceroil poliricinoleat E476)
Mod de fabricare:
O tabletă de ciocolată cu alune (100 g) conţine doar 8 grame de cacao, adică mai puţin de o linguriţă de pudră, cam o linguriţă de lapte praf, o picătură de aromă de alune şi în rest margarină de proastă calitate. Toate amestecate la cald şi turnate în binecunoscuta formă cu pătrăţele.
Părerea specialistului:
Această tabletă vândută drept cicolată, conţine grăsimi extrem de periculoase pentru organismul uman (margarină din prima clasă, puternic aterogenă) care consumată în cantităţi mari poate provoca atac cerebral sau infarct. Potrivit şefului ANPC, este departe de ceea ce se numeşte ciocolată. "Ordinul 335/2003 arată că nu poate fi numit "ciocolată" decât un produs care conţine minimum 43% substanţă uscată totală de cacao", a explicat Sorin Mierlea .
Locul 9 – frişca fără smântână
Frişca vegetală
Ingrediente:
grăsimi vegetale hidrogenate 26%
zahăr 11%
proteine din lapte
stabilizatori (E420iii, E463)
emulgatori (E472e)
lecitină din soia E322
E472b
sare
arome
colorant E160a
Mod de fabricare:
În mod "miraculos", din apă, amestecată cu zahăr şi margarină, plus aditivi de rigoare, şi ceva proteine din lapte rezultă un lichid vâscos de consistenţa smântânii. Ca să arate până la identitate ca şi produsul original, amestecul este colorat în alb. Apoi, ţinut la rece şi agitat ulterior, acesta e capabil să ia consistenţa frișcăi originale.
Părerea specialistului:
Deoarece în mod normal frişca ar trebui să conţină doar smântână, la capitolul materie primă, specialiştii atrag atenţia asupra faptului că această frişcă vegetală are în compoziţie cele mai periculoase grăsimi din dietă, hidrogenate.
"Frişca vegetală este un nonsens. În mod normal ar trebui să i se spună substitut de frişcă", atrage atenţia directorul Institutului de Cercetări Alimentare, dr.Gheorghe Mencinicopschi.
Locul 10 - crenvurştii făcuţi din apă şi slănină
Crenvurşti din piept de pui: 40% carne scoasă mecanic, 60% apă şi slănină
Ingrediente:
piept de pui dezosat (40%)
apă, slănină, piele de pui, proteină vegetală din soia
amidon, sare, condimente şi extract de condimente
zaharuri, dextroză, aromă fum
potenţiator de gust (glutamat monosodic), stabilizator (di şi polifosfaţi de sodiu), colorant natural (carmin), antioxidant (ascorbat de sodiu), conservant (nitrit de sodiu)
Membrană naturală comestibilă.
Mod de fabricare:
În 10 kilograme de crenvurşti găsim numai patru kilograme de piept de pui. Carnea, scoasă mecanic de pe oase, este măcinată fin, împreună cu slănină, bucăţi de piele de pui, după care totul se combină cu apă, condimente, amidon şi soia. La final pasta rezultată este colorată cu carmin alimentar, apoi se formează crenvurştii, ambalaţi în membrane, care se fierb şi se afumă înainte de a intra în pungile de plastic, porţionaţi, pentru vânzare.
Părerea specialistului:
Medicii avertizează că, în loc să fie un produs dietetic, carnea de pui fiind considerată "slabă", aceşti crenvurşti sunt un pericol pentru sănătate, fiind în fapt plini de grăsimi care ne pot îmbolnăvi de boli vasculare. "Consumul repetat poate crea în timp probleme de colesterol. Aceşti crenvurşti conţin grăsime de porc în stare pură – slănină, care este cunoscută pentru creşterea colesterolului. La fel, pielea de pui este plină de grăsimi", a explicat dr. Gheorghe Mencinicopschi.
"Ţinând de gradul de educare şi informare al consumatorului din România, acesta poate fi extrem de uşor păcălit. Consumatorul român nu are exerciţiul consumatorului european de a fi atent la fiecare detaliu"
Sorin Mierlea, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor
"Noi trăim într-un vid legislativ: nimeni nu verifică dacă un parizer conţine piept de pui sau şorici. Pe orticine întrebi, DSV, OPC, DSP, toţi spun că nu e de competenţa lor. Ceea ce ştim este că mezelurile nu mai au gustul de altă dată, pentru că comercianţii ştiu că nu se câştigă dacă pun în ele carne macră, aşa că o combină cu resturi, şorici, slănină etc. Eu personal am ajuns, tocmai din cauza asta să nu mai mănânc mezeluri, pentur că, citind etichetele, am înţeles că mîncând parizer sau cremwurşti te întoxici"
Tiberiu Lelescu, şeful Direcţiei agricole Timiş
Se afișează postările cu eticheta E-uri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta E-uri. Afișați toate postările
11 decembrie 2011
27 noiembrie 2011
Coca-Cola nu intenţionează să renunţe la aspartam
Coca-Cola a declarat ca nu are niciun motiv să renunţe la îndulcitorul artificial aspartam, care se adaugă la sortimentele de băuturi sărace în calorii sau cu zero calorii, din piaţa europeană.
Coca-Cola va lansa și băuturi îndulcite cu stevia - mărci din UE, la începutul anului 2012.
Ceaiul Nestea, îndulcit cu Stevia, este pe piaţă în Elveţia.
"Este încă în stadiu incipient de vânzări și Fanta cu stevia. În piaţa franceză, de la lansarea sa în 2010, s- a obtinut 6% din volumul total al vânzărilor pentru Fanta, din ţară. Şi conştientizarea consumatorilor de Stevia în Franţa şi Elveţia a atins pragul de 50% .
Când a fost întrebat ce strategie adoptă Coca-Cola, în Europa, în legătură cu aspartam, având în vedere aprobarea UE pentru Stevia, Prats a declarat ca Coca-Cola oferă consumatorilor o alegere şi că nu are nici o intenţie de a renunța la îndulcitori în favoarea utilizării numai a steviei.
"Toate ingredientele pe care le folosim sunt în siguranţă şi nu avem nici un motiv să se înlocuiască. Evident, vom continua să monitorizăm evoluţia reglementarilor aspartamului, în UE ", a remarcat el.
1 gram de Stevia e aproximativ la fel de dulce ca 1 gram de aspartam şi îndulcitorul artificial este mai rentabil decât stevia .
Coca-Cola va lansa și băuturi îndulcite cu stevia - mărci din UE, la începutul anului 2012.
Ceaiul Nestea, îndulcit cu Stevia, este pe piaţă în Elveţia.
"Este încă în stadiu incipient de vânzări și Fanta cu stevia. În piaţa franceză, de la lansarea sa în 2010, s- a obtinut 6% din volumul total al vânzărilor pentru Fanta, din ţară. Şi conştientizarea consumatorilor de Stevia în Franţa şi Elveţia a atins pragul de 50% .
Când a fost întrebat ce strategie adoptă Coca-Cola, în Europa, în legătură cu aspartam, având în vedere aprobarea UE pentru Stevia, Prats a declarat ca Coca-Cola oferă consumatorilor o alegere şi că nu are nici o intenţie de a renunța la îndulcitori în favoarea utilizării numai a steviei.
"Toate ingredientele pe care le folosim sunt în siguranţă şi nu avem nici un motiv să se înlocuiască. Evident, vom continua să monitorizăm evoluţia reglementarilor aspartamului, în UE ", a remarcat el.
1 gram de Stevia e aproximativ la fel de dulce ca 1 gram de aspartam şi îndulcitorul artificial este mai rentabil decât stevia .
26 mai 2011
Știi să citești etichetele?
Ce substanţe sau ingrediente pot fi enumerate ca "aromă naturală", "aromă" sau "arome"?
Condimentele - cum ar fi ghimbir, piper negru, praf de ceapă, praf de usturoi, praf de țelină sau ulei de usturoi - pot fi enumerate în cele trei categorii menţionate mai sus. Ele pot fi desemnate ca "arome naturale" deoarece acestea sunt substanţe folosite în principal pentru aromă. Ele nu au o contribuţie nutriţională, nu provin de la o specie de animale şi nu există probleme de sănătate legate de acestea.
Pot fi termenii "extras de carne de pasăre", "bulion (supă) de carne," extracte de "carne" şi " plasmă de carne de vită", să fie listate pe etichete ca "arome naturale"?
Substanţele derivate din surse animale trebuie să fie identificate, ca origine, pe etichetă. De exemplu, pe etichetă s-ar citi "extras de pui", "extract de carne de miel" sau " plasmă de carne de vită."
În cazul în care "extractul de carne de porc" se adaugă la un produs din carne, pentru aromă, acesta poate fi listat ca "aromă", între celelalte ingrediente, sau va fi identificat ca un produs din carne de porc?
"Extrasul de carne de porc " va apărea între ingredientele de pe etichetă. Acesta este definit ca un produs din carne.
Cum voi şti dacă există glutamat monosodic (MSG) într-un produs din carne?
MSG este clasificat ca potenţiator de gust. Atunci când se adaugă la un produs, acesta trebuie să fie identificat ca glutamat monosodic, pe etichetă.
Ce e MSG?
MSG este sarea de sodiu a acidului glutamic. Acid glutamic este un aminoacid, se găseşte în aproape toate produsele alimentare şi, din abundenţă, în produsele alimentare bogate în proteine, inclusiv carne, brânzeturi, şi peşte.
Ce sunt proteinele hidrolizate?
Sunt folosite de industria alimentară pentru a spori savoarea, sunt pur şi simplu proteine care au fost rupte în amino-acizi. Defalcareade proteinelor poate duce la formarea de glutamat, pentru a forma MSG. În acest caz, prezenţa MSG nu trebuie să fie dezvăluită pe etichete. Etichetarea este necesară atunci când MSG se adaugă ca ingredient, direct.
Se poate ca un extract animal hidrolizat sau proteine vegetale să fie identificate ca "aromă naturală", pe etichetă?
Acestea trebuie să fie identificaet în mod specific în declaraţia de ingrediente de pe etichete. Sursele de proteine, de asemenea, trebuie să fie divulgate. Pe etichetă, veți citi "hidrolizat de proteine de grâu" sau "hidrolizat de proteine din lapte," nu doar hidrolizat de proteine.
Substanţele uscate, cum ar fi extract de carne de vită, drojdie şi proteine hidrolizate trebuie să fie menţionate pe etichetă prin denumirea lor comună, deoarece scopul lor este nu doar pentru aromă. Ele sunt potenţatori de aromă, emulgatori, stabilizatori şi lianţi.
De exemplu, "hidrolizat de proteine din soia" sau "hidrolizat de proteine din zer."
Condimentele - cum ar fi ghimbir, piper negru, praf de ceapă, praf de usturoi, praf de țelină sau ulei de usturoi - pot fi enumerate în cele trei categorii menţionate mai sus. Ele pot fi desemnate ca "arome naturale" deoarece acestea sunt substanţe folosite în principal pentru aromă. Ele nu au o contribuţie nutriţională, nu provin de la o specie de animale şi nu există probleme de sănătate legate de acestea.
Pot fi termenii "extras de carne de pasăre", "bulion (supă) de carne," extracte de "carne" şi " plasmă de carne de vită", să fie listate pe etichete ca "arome naturale"?
Substanţele derivate din surse animale trebuie să fie identificate, ca origine, pe etichetă. De exemplu, pe etichetă s-ar citi "extras de pui", "extract de carne de miel" sau " plasmă de carne de vită."
În cazul în care "extractul de carne de porc" se adaugă la un produs din carne, pentru aromă, acesta poate fi listat ca "aromă", între celelalte ingrediente, sau va fi identificat ca un produs din carne de porc?
"Extrasul de carne de porc " va apărea între ingredientele de pe etichetă. Acesta este definit ca un produs din carne.
Cum voi şti dacă există glutamat monosodic (MSG) într-un produs din carne?
MSG este clasificat ca potenţiator de gust. Atunci când se adaugă la un produs, acesta trebuie să fie identificat ca glutamat monosodic, pe etichetă.
Ce e MSG?
MSG este sarea de sodiu a acidului glutamic. Acid glutamic este un aminoacid, se găseşte în aproape toate produsele alimentare şi, din abundenţă, în produsele alimentare bogate în proteine, inclusiv carne, brânzeturi, şi peşte.
Ce sunt proteinele hidrolizate?
Sunt folosite de industria alimentară pentru a spori savoarea, sunt pur şi simplu proteine care au fost rupte în amino-acizi. Defalcareade proteinelor poate duce la formarea de glutamat, pentru a forma MSG. În acest caz, prezenţa MSG nu trebuie să fie dezvăluită pe etichete. Etichetarea este necesară atunci când MSG se adaugă ca ingredient, direct.
Se poate ca un extract animal hidrolizat sau proteine vegetale să fie identificate ca "aromă naturală", pe etichetă?
Acestea trebuie să fie identificaet în mod specific în declaraţia de ingrediente de pe etichete. Sursele de proteine, de asemenea, trebuie să fie divulgate. Pe etichetă, veți citi "hidrolizat de proteine de grâu" sau "hidrolizat de proteine din lapte," nu doar hidrolizat de proteine.
Substanţele uscate, cum ar fi extract de carne de vită, drojdie şi proteine hidrolizate trebuie să fie menţionate pe etichetă prin denumirea lor comună, deoarece scopul lor este nu doar pentru aromă. Ele sunt potenţatori de aromă, emulgatori, stabilizatori şi lianţi.
De exemplu, "hidrolizat de proteine din soia" sau "hidrolizat de proteine din zer."
9 decembrie 2010
Publicitate falsă pentru mâncarea fast-food
Știm că trebuie să citim mai atent etichetele, să ne informăm înainte de a cumpăra produse alimentare. Dar de unde putem ști că etichetele sau publicitatea ne arată adevărul?
Recent, McDonald's a admis că publicitatea privind componentele hamburgerilor nu a fost întru totul corectă (directorul de comunicare al McDonald).
În multe publicații s-a arătat că chiflele pentru hamburger de la McDonald's nu conțin "nimic altceva decât făină de grâu, drojdie, apă şi un dram de sare şi zahăr”.
Dar au uitat să menționeze că în chifle mai sunt sunt și emulgatori ca E471, E472e şi E481, precum şi uleiuri vegetale. Acest lucru a fost confirmat de către un laborator din München.
Recent, McDonald's a admis că publicitatea privind componentele hamburgerilor nu a fost întru totul corectă (directorul de comunicare al McDonald).
În multe publicații s-a arătat că chiflele pentru hamburger de la McDonald's nu conțin "nimic altceva decât făină de grâu, drojdie, apă şi un dram de sare şi zahăr”.
Dar au uitat să menționeze că în chifle mai sunt sunt și emulgatori ca E471, E472e şi E481, precum şi uleiuri vegetale. Acest lucru a fost confirmat de către un laborator din München.
McDonald's s-a justificat după cum urmează: emulsificatorii din produsele de panificaţie sunt deja sunstanțe "cunoscute şi acceptate de către consumatori." Adică, din moment ce deja știm că pâinea conține astfel desubstanțe, nu are rost să mai fie menționate. Eu credeam că deja știm că pâinea conține, de exemplu, făină, ca ingredient de bază, și tot trebuie menționat.
Această poziţie nu este acceptabilă - a criticat directorul Thilo Bode. "Să mintă cu privire la conţinutul produselor sale, să înşele consumatorii, este un fapt condamnabil."
Sursa:
24 februarie 2010
Despre pate, parizer
& Citeste urmatoarele materiale din Jurnalul national, scrise de Cristina Andreea Calin, bazate pe analize facute de specialisti:
Apă şi ulei egal pate: http://www.jurnalul.ro/stire-bun-de-consum/apa-si-ulei-egal-pate-111426.html
Parizer din pasăre cu slănină şi şorici
Porc şi resturi de pasăre
Slănină şi apă cu pretenţie de pateu
Polonezi din slănină
Porc, pieliţe şi nouă aditivi
Apă şi ulei egal pate: http://www.jurnalul.ro/stire-bun-de-consum/apa-si-ulei-egal-pate-111426.html
Parizer din pasăre cu slănină şi şorici
Porc şi resturi de pasăre
Slănină şi apă cu pretenţie de pateu
Polonezi din slănină
Porc, pieliţe şi nouă aditivi
Pateu vegetal hipercaloric
Pasta din ulei si aditivi
Pate de porc cu făină, zahăr şi carmin
Resturi de animale cu nume de carne
Aliment complet nesănătos
1 februarie 2010
Aditivi utilizati in principal la carne
ANTIOXIDANTI - substanţe adăugate în produsele alimentare pentru a preveni oxigenarea, care provoacă modificări nedorite de gust sau de culoare. BHA, BHT, tocoferoli sunt exemple de antioxidanti.
BHT (butilat de hidroxitoluen), BHA (butilhidroxianisol), tocoferoli (vitamina E) - antioxidanti, care ajuta la mentinerea calităţii prin intarzierea râncezirii grăsimilor, in carnati, carne, precum şi de a contribui la protejarea unor elemente nutritive cum ar fi vitamina A.
BINDER - o substanţă care pot fi adăugata în produsele alimentare pentru a îngroşa sau îmbunătăţi textura.
BROMELIN - o enzimă care poate separa proteinele de colagen si elastina, ca să se înmoaie ţesuturile. Acesta este derivat din fructe de ananas şi frunze.
Caragenan - provine din alge si este utilizat ca liant.
ACID CITRIC - poate fi utilizat ca aditiv pentru a proteja culoarea carnii proaspăte în timpul depozitării. Acidul citric protejeaza aroma şi creşte eficienţa antioxidanţilor.
SIROP de PORUMB - zaharuri derivate din hidroliza amidonului de porumb; este agent de aromă şi îndulcitor în carne şi produse avicole.
Emulsificatori - substanţe adăugate in produse din carne pentru a preveni separarea componentelor, pentru a asigura omogenitatea. Exemple de astfel de aditivi includ lecitină, mono-şi di-gliceride.
FICIN - enzimă derivată din smochini care este utilizat pentru fragezire.
Gelatina - derivat din piele, tendoane, ligamente sau oase de animale. Acesta poate fi utilizat în jambon, conserve sau produse din carne.
Umidificatori - substanţă adăugată pentru a ajuta la păstrarea umiditatiişi texturii moai Un exemplu este glicerina, care pot fi utilizate în snacks-uri.
Hidrolizat de proteine - amelioratori de aroma care pot fi utilizati în carne şi produse avicole. Acestea sunt realizate din proteine obţinute din plante, cum ar fi soia sau de grâu, sau din animale, cum ar fi laptele.
Amidon modificat - amidon care a fost modificat chimic pentru a-i îmbunătăţi proprietăţile de îngroşare. Înainte de a fi modificat, acesta este separat de proteine si prin urmare sursa de amidon utilizata nu este obligatorie pe etichetă.
Glutamat monosodic (MSG) - MSG este un potenţiator de gust; pro vine de la acid glutamic.
Papain - o enzimă care poate separa proteinele de colagen si elastina ca să se înmoaie carnea. Acesta este derivat din arborele de papaya.
Fosfaţi - pentru retenţie de umiditate şi de protecţie aromei. Un exemplu este utilizarea fosfaţilor în şuncă ; sunt saruri de sodiu sau de potasiu - Tripolifosfat, Hexametafosfat, pirofosfat acid sau orthophosphates, declarati ca "fosfaţi" pe etichete.
PROPIL galat - folosit ca un antioxidant pentru a preveni râncezirea, la grăsimile topite, cârnaţi etc. poate fi utilizat în asociere cu antioxidanţi, cum ar fi BHA şi BHT.
SODIU cazeinat - utilizat ca liant în unele produse cum ar fi cremwursti si tocane.
ERYTHORBATE SODIU - este o sare de sodiu a acidului erythorbic, un produs alimentar foarte rafinat, folosite ca un fixativ de culoare .
Nitrit de sodiu - utilizat singur sau împreună cu nitrat de sodiu ca fixativ de culoare în carne conservată şi produse avicole ( hot dog, bacon) ; prevene dezvoltarea Clostridium botulinum, care poate provoca botulism la om.
Zahăr (zaharoză) - folosit ca îndulcitor într-o listă nesfârşită de produse alimentare.
TEXTURIZERS / Stabilizatori / agenţi de îngroşare - utilizati în produse alimentare pentru a ajuta la menţinerea texturii uniforme. Aceste substanţe sunt numite de obicei lianţi - gelatină, caragenan.
ZER, proteine uscate - componente din lapte folosit ca un liant sau in produse din carne diverse, cum ar fi mezeluri si tocane.
BHT (butilat de hidroxitoluen), BHA (butilhidroxianisol), tocoferoli (vitamina E) - antioxidanti, care ajuta la mentinerea calităţii prin intarzierea râncezirii grăsimilor, in carnati, carne, precum şi de a contribui la protejarea unor elemente nutritive cum ar fi vitamina A.
BINDER - o substanţă care pot fi adăugata în produsele alimentare pentru a îngroşa sau îmbunătăţi textura.
BROMELIN - o enzimă care poate separa proteinele de colagen si elastina, ca să se înmoaie ţesuturile. Acesta este derivat din fructe de ananas şi frunze.
Caragenan - provine din alge si este utilizat ca liant.
ACID CITRIC - poate fi utilizat ca aditiv pentru a proteja culoarea carnii proaspăte în timpul depozitării. Acidul citric protejeaza aroma şi creşte eficienţa antioxidanţilor.
SIROP de PORUMB - zaharuri derivate din hidroliza amidonului de porumb; este agent de aromă şi îndulcitor în carne şi produse avicole.
Emulsificatori - substanţe adăugate in produse din carne pentru a preveni separarea componentelor, pentru a asigura omogenitatea. Exemple de astfel de aditivi includ lecitină, mono-şi di-gliceride.
FICIN - enzimă derivată din smochini care este utilizat pentru fragezire.
Gelatina - derivat din piele, tendoane, ligamente sau oase de animale. Acesta poate fi utilizat în jambon, conserve sau produse din carne.
Umidificatori - substanţă adăugată pentru a ajuta la păstrarea umiditatiişi texturii moai Un exemplu este glicerina, care pot fi utilizate în snacks-uri.
Hidrolizat de proteine - amelioratori de aroma care pot fi utilizati în carne şi produse avicole. Acestea sunt realizate din proteine obţinute din plante, cum ar fi soia sau de grâu, sau din animale, cum ar fi laptele.
Amidon modificat - amidon care a fost modificat chimic pentru a-i îmbunătăţi proprietăţile de îngroşare. Înainte de a fi modificat, acesta este separat de proteine si prin urmare sursa de amidon utilizata nu este obligatorie pe etichetă.
Glutamat monosodic (MSG) - MSG este un potenţiator de gust; pro vine de la acid glutamic.
Papain - o enzimă care poate separa proteinele de colagen si elastina ca să se înmoaie carnea. Acesta este derivat din arborele de papaya.
Fosfaţi - pentru retenţie de umiditate şi de protecţie aromei. Un exemplu este utilizarea fosfaţilor în şuncă ; sunt saruri de sodiu sau de potasiu - Tripolifosfat, Hexametafosfat, pirofosfat acid sau orthophosphates, declarati ca "fosfaţi" pe etichete.
PROPIL galat - folosit ca un antioxidant pentru a preveni râncezirea, la grăsimile topite, cârnaţi etc. poate fi utilizat în asociere cu antioxidanţi, cum ar fi BHA şi BHT.
SODIU cazeinat - utilizat ca liant în unele produse cum ar fi cremwursti si tocane.
ERYTHORBATE SODIU - este o sare de sodiu a acidului erythorbic, un produs alimentar foarte rafinat, folosite ca un fixativ de culoare .
Nitrit de sodiu - utilizat singur sau împreună cu nitrat de sodiu ca fixativ de culoare în carne conservată şi produse avicole ( hot dog, bacon) ; prevene dezvoltarea Clostridium botulinum, care poate provoca botulism la om.
Zahăr (zaharoză) - folosit ca îndulcitor într-o listă nesfârşită de produse alimentare.
TEXTURIZERS / Stabilizatori / agenţi de îngroşare - utilizati în produse alimentare pentru a ajuta la menţinerea texturii uniforme. Aceste substanţe sunt numite de obicei lianţi - gelatină, caragenan.
ZER, proteine uscate - componente din lapte folosit ca un liant sau in produse din carne diverse, cum ar fi mezeluri si tocane.
31 ianuarie 2010
Aditivii alimentari 1
Oamenii au utilizat aditivii alimentari de mii de ani. Sare, zahăr, sirop de porumb - sunt deseori utilizaţi. Astăzi folosim aproximativ 2800 de substanţe, ca aditivi alimentari.
În timpurile preistorice, oamenii pesterilor afumau carnea pentru a o pastra mai mult si a avea un gust mai bun. În regiunile de coastă, omul preistoric putea sa îmbibe produsele alimentare, inclusiv carnea, cu apa de mare - pentru gust si pentru conservare.
Apoi, mirodeniile din Asia, Orientul Mijlociu şi Europa au fost folosite si la conservarea alimentelor.
Primii exploratori au fost de fapt comercianti plecat în căutare de sare si condimente. Apoi strămoşii noştri au descoperit că zahărul ajuta la păstrarea fructelor.
Utilizarea aditivilor alimentari a devenit prea frecventa în ultimii ani, ca urmare a creşterii producţiei de alimente preparate, procesate. Aditivii sunt folositi pentru aroma, prospeţime, siguranţă.
Etichetare
Unele substanţe, cum ar fi condimentele şi extractele din condimente, pot fi declarate ca fiind "arome naturale", "arome", sau "aromă naturală",; acestea sunt utilizate în principal pentru aroma şi nu contribuţia lor nutritivă.
Alte substanţe - cum ar fi carnea uscată, extracte de carne, proteine hidrolizate trebuie să fie menţionate pe etichetă prin numele lor comun, deoarece scopul lor principal nu este de a da gust. Acestea pot fi utilizate ca amelioratori de aroma, lianti sau emulgatori. Acestea trebuie să fie etichetate cu ajutorul provenienţa aditivului, de exemplu, extract uscat de carne de vită, proteina de pui, extract de carne de porc, sau proteine hidrolizate de grâu.
- Aditivi de culoare trebuie să fie declarati cu denumirile uzuale, pe etichete, de exemplu, FD & C galben 5, sau extract de annatto. Aceste cerinţe de etichetare ajuta consumatorii să facă alegeri cu privire la alimentele pe care le mănâncă.
În timpurile preistorice, oamenii pesterilor afumau carnea pentru a o pastra mai mult si a avea un gust mai bun. În regiunile de coastă, omul preistoric putea sa îmbibe produsele alimentare, inclusiv carnea, cu apa de mare - pentru gust si pentru conservare.
Apoi, mirodeniile din Asia, Orientul Mijlociu şi Europa au fost folosite si la conservarea alimentelor.
Primii exploratori au fost de fapt comercianti plecat în căutare de sare si condimente. Apoi strămoşii noştri au descoperit că zahărul ajuta la păstrarea fructelor.
Utilizarea aditivilor alimentari a devenit prea frecventa în ultimii ani, ca urmare a creşterii producţiei de alimente preparate, procesate. Aditivii sunt folositi pentru aroma, prospeţime, siguranţă.
Etichetare
Unele substanţe, cum ar fi condimentele şi extractele din condimente, pot fi declarate ca fiind "arome naturale", "arome", sau "aromă naturală",; acestea sunt utilizate în principal pentru aroma şi nu contribuţia lor nutritivă.
Alte substanţe - cum ar fi carnea uscată, extracte de carne, proteine hidrolizate trebuie să fie menţionate pe etichetă prin numele lor comun, deoarece scopul lor principal nu este de a da gust. Acestea pot fi utilizate ca amelioratori de aroma, lianti sau emulgatori. Acestea trebuie să fie etichetate cu ajutorul provenienţa aditivului, de exemplu, extract uscat de carne de vită, proteina de pui, extract de carne de porc, sau proteine hidrolizate de grâu.
- Aditivi de culoare trebuie să fie declarati cu denumirile uzuale, pe etichete, de exemplu, FD & C galben 5, sau extract de annatto. Aceste cerinţe de etichetare ajuta consumatorii să facă alegeri cu privire la alimentele pe care le mănâncă.
Ghidul E-urilor
Am marcat E-urile mai agresive, de care sa va feriti cand le vedeti inscrise pe eticheta unui produs.
In unele tari - in special Australia, Norvegia, USA - multe din E-urile permise in Uniunea Europeana sunt interzise (si credem ca nu degeaba).
- E100 - curcumin - colorant galben-portocaliu derivat din radacina de curcuma (turmeric), dar deseori se produce si artificial. Se adauga in branzeturi, margarina, dulciuri, fish fingers.
- E101 - riboflavina, vitmina B6 - se gaseste sub forma naturala in verdeturi, oua, ficat. Se foloseste la preparea margarinei si a branzeturilor.
- E102 - tartrazin, Yellow nr. 5 - este un colorant des utilizat, care provoaca alergii si trebuie evitat. Mai poate provoca accese de astm, urticarii, tumori tiroidiene, mutatii cromozomiale, agitatii, hiperactivitate. La copii, efectele sunt mai accentuate. Se foloseste la colorarea bauturilor, sucurilor, dulciurilor, gemurilor, cerealelor, snack-urilor, la supe la plic si concentrate pentru supe, dar in special in bauturi racoritoare, conserve, muraturi. Este interzis in Australia si Norvegia.
- E104 - Quinolline yellow, FD&C yellow no. 10 - colorant galben folosit la rujuri, vopsele de par, cosmetice, unele medicamente. Este interzis in SUA, Australia, Norvegia.
- E107 - Yellow 2G/7G - se recomanda evitarea sa mai ales de catre suferinzii de astm si alergii. De regula, se adauga in bauturile racoritoare. Este interzis in Australia si SUA.
- E110 - Sunset Yellow, orrange yellow - se recomanda evitarea acestui colorant sintetic. Se gaseste in bauturile stimulente, energizante, in dulciuri, supe la plic, cereale pentru mic dejun, biscuiti, snack-uri, inghetate, bauturi, peste conservat, medicamente, siropuri. Provoaca urticarie, rinite, congestii nazale, alergii, inflamatii, agitatie, tumori la rinichi, mutatii cromozomiale, dureri abdominale, ameteli, vomismente, indigestie, dezgust prin pierderea apetitului, creste incidenta aparitiei tumorilor. Interzis doar in Norvegia.
- E230 - difenil, bifenil - conservant artificial anit-mucegai, folosit la citrice. Este interzis in Australia, ca si in alte tari. Testele de laborator au aratat ca, in cantitati mari, poate provoca sangerari interne. Doza maxima admisa este de 0,1 mg/kg corp.
- E231 - ortofenil fenol - conservant de suprafata. Produce alergii, la contactul cu pielea, in special copiilor. Se foloseste si la pere, morcovi, piersici, prune, ananas, rosii, ardei, cirese, nectarine etc. Nu se foloseste in Australia.
- E233 - TIABENDAZOL - fungicid pentru suprafata fructelor si legumelor (citrice, mere, pere, cartofi, banane, ciuperci), dar si la carne si produse lactate. Este permis in majoritatea tarilor. Unele substante ajung si in miez, mai ales daca fructele respective au coaja subtire. (din Revista Viata)
In unele tari - in special Australia, Norvegia, USA - multe din E-urile permise in Uniunea Europeana sunt interzise (si credem ca nu degeaba).
- E100 - curcumin - colorant galben-portocaliu derivat din radacina de curcuma (turmeric), dar deseori se produce si artificial. Se adauga in branzeturi, margarina, dulciuri, fish fingers.
- E101 - riboflavina, vitmina B6 - se gaseste sub forma naturala in verdeturi, oua, ficat. Se foloseste la preparea margarinei si a branzeturilor.
- E102 - tartrazin, Yellow nr. 5 - este un colorant des utilizat, care provoaca alergii si trebuie evitat. Mai poate provoca accese de astm, urticarii, tumori tiroidiene, mutatii cromozomiale, agitatii, hiperactivitate. La copii, efectele sunt mai accentuate. Se foloseste la colorarea bauturilor, sucurilor, dulciurilor, gemurilor, cerealelor, snack-urilor, la supe la plic si concentrate pentru supe, dar in special in bauturi racoritoare, conserve, muraturi. Este interzis in Australia si Norvegia.
- E104 - Quinolline yellow, FD&C yellow no. 10 - colorant galben folosit la rujuri, vopsele de par, cosmetice, unele medicamente. Este interzis in SUA, Australia, Norvegia.
- E107 - Yellow 2G/7G - se recomanda evitarea sa mai ales de catre suferinzii de astm si alergii. De regula, se adauga in bauturile racoritoare. Este interzis in Australia si SUA.
- E110 - Sunset Yellow, orrange yellow - se recomanda evitarea acestui colorant sintetic. Se gaseste in bauturile stimulente, energizante, in dulciuri, supe la plic, cereale pentru mic dejun, biscuiti, snack-uri, inghetate, bauturi, peste conservat, medicamente, siropuri. Provoaca urticarie, rinite, congestii nazale, alergii, inflamatii, agitatie, tumori la rinichi, mutatii cromozomiale, dureri abdominale, ameteli, vomismente, indigestie, dezgust prin pierderea apetitului, creste incidenta aparitiei tumorilor. Interzis doar in Norvegia.
- E230 - difenil, bifenil - conservant artificial anit-mucegai, folosit la citrice. Este interzis in Australia, ca si in alte tari. Testele de laborator au aratat ca, in cantitati mari, poate provoca sangerari interne. Doza maxima admisa este de 0,1 mg/kg corp.
- E231 - ortofenil fenol - conservant de suprafata. Produce alergii, la contactul cu pielea, in special copiilor. Se foloseste si la pere, morcovi, piersici, prune, ananas, rosii, ardei, cirese, nectarine etc. Nu se foloseste in Australia.
- E233 - TIABENDAZOL - fungicid pentru suprafata fructelor si legumelor (citrice, mere, pere, cartofi, banane, ciuperci), dar si la carne si produse lactate. Este permis in majoritatea tarilor. Unele substante ajung si in miez, mai ales daca fructele respective au coaja subtire. (din Revista Viata)
30 ianuarie 2010
Atentie la etichete!
Avertisment din revista Viata nr. 1: Atentie la etichete!
Ne putem feri de toate relele dacã citim etichetele produselor pe care le cumpãrãm. Acestea pot constitui un avertisment dacã indicã urmãtoarele (redãm si denumirile în limba englezã, cãci nu toate etichetele sunt traduse):
Acizi - acids, agenti anti-spumanti - anti-foaming agents, agenti contra aglomerãrii/solidificãrii - anti-caking agents, agenti de înãlbire - bleaching agents, agenti de gelifiere - gelling agents, agenti de glazurare - glazing agents, agenti de stabilizare - firming agents, agenti de volum - bulking agents, agenti de spumare - foaming agents, amelioratori pentru fãinã - flour improvers, amidon modificat - modified starch, antioxidanti - antioxidants, arome - flavours, coloranti - colours, conservanti - preservatives, emulsificatori - emulsifiers, gaze de împachetare - packaging gases, intensificatori de arome - flavour enhancers, purtãtori sau solventi purtãtori - carriers and carrier solvents, regulatori ai aciditãtii - acidity regulators, sãruri de topire - emulsifying salts, solutii tampon - buffers, substante propulsoare - propellants, umidificatori - humectants.&
Ne putem feri de toate relele dacã citim etichetele produselor pe care le cumpãrãm. Acestea pot constitui un avertisment dacã indicã urmãtoarele (redãm si denumirile în limba englezã, cãci nu toate etichetele sunt traduse):
Acizi - acids, agenti anti-spumanti - anti-foaming agents, agenti contra aglomerãrii/solidificãrii - anti-caking agents, agenti de înãlbire - bleaching agents, agenti de gelifiere - gelling agents, agenti de glazurare - glazing agents, agenti de stabilizare - firming agents, agenti de volum - bulking agents, agenti de spumare - foaming agents, amelioratori pentru fãinã - flour improvers, amidon modificat - modified starch, antioxidanti - antioxidants, arome - flavours, coloranti - colours, conservanti - preservatives, emulsificatori - emulsifiers, gaze de împachetare - packaging gases, intensificatori de arome - flavour enhancers, purtãtori sau solventi purtãtori - carriers and carrier solvents, regulatori ai aciditãtii - acidity regulators, sãruri de topire - emulsifying salts, solutii tampon - buffers, substante propulsoare - propellants, umidificatori - humectants.&
Otrava din farfurie ucide lent, dar sigur/CAMPAIGN FOR A NATURAL FOOD (THIS MATERIAL MAY BE Series ANY OTHER SITE OR BLOG)
&Am preluat materialul de blogul revistei VIATA.
CAMPANIA PENTRU O ALIMENTATIE NATURALA (ACEST MATERIAL POATE FI PRELUAT DE ORICE ALT BLOG SAU SITE).
" Dupã ani si ani în care alimentele industrializate au fost considerate sigure pentru sãnãtatea omului, crudul adevãr a început sã fie cunoscut: în ultimele decenii, oamenii s-au intoxicat cu fel de fel de substante chimice, fãrã sã stie acest lucru. Nu neapãrat pentru cã ar fi fost un secret... Pur si simplu, nu s-au cunoscut în întregime efectele negative ale unor aditivi alimentari (binecunoscutii acizi, coloranti, intensificatori de arome, conservanti sau E223, E100 si altele). Adevãrul încercãm sã-l aflãm si noi, din dorinta de a vã avertiza, dragi cititori, asupra produselor care vã pot pune în pericol sãnãtatea. Fiindcã dispunem de materiale ample si complexe, vi le vom prezenta în mai multe numere ale revistei, bazându-ne pe informatii emise de foruri competente, nationale si internationale, si pe legislatia în domeniu. Acum am pornit de la comunicãrile retelei ISEKI a universitãtilor europene de stiinte alimentare, cele mai multe cercetãri apartinând Universitãtii Wageningen din Olanda - Departamentul de Inginerie si Securitate Alimentarã.
Statisticile medicale aratã cã, în ultimii ani, numãrul bolilor canceroase a înregistrat o crestere îngrijorãtoare. Starea de sãnãtate a românilor, influentatã, în mare parte, de calitatea alimentatiei, suferã si de pe urma altor rele: lipsa banilor si lipsa informatiei. Tot conform datelor statistice, persoanele cu un nivel de trai ceva mai ridicat preferã alimentele “bune si scumpe”, din supermarket-uri. “Ca în Occident!” Adicã hranã cât mai prelucratã, mai tratatã, mai departe de natural, deseori periculoasã. Nu stiu cum se face cã ne-am însusit mai multe rele din modelul de viatã occidental la care am tânjit atât. Dacã am fi atenti, am realiza cã ei îsi recunosc greselile si cautã sã le îndrepte. Un exemplu este goana dupã alimente bio, întoarcerea la naturã, dupã atâtia ani de derivã. Tot mai multi oameni de stiintã atrag atentia asupra efectelor produse de alimentele care contin substante necompatibile cu organismele vii. Desigur cã la acest dezastru au contribuit si interesele financiare ale multor producãtori. Ei propun un tip de alimentatie bazat pe produse conservate si prelucrate, care este foarte comod si de aceea îsi face noi si noi adepti: “ Ce pericol sã fie, doar mã simt foarte bine.” Se poate, cãci efectele nocive grave nu apar totdeauna imediat, nici dupã o lunã sau un an, ci dupã perioade mari de timp. În privinta asa numitelor E-uri, a alimentatiei tot mai chimizate, ne aflãm în fata celui mai serios semnal de alarmã al comunitãtii medicale internationale. Din pãcate, acesti aditivi sintetici sunt nelipsiti din majoritatea produselor de larg consum, începând de la pâinea cea de toate zilele, continuând cu fãina, produsele de patiserie, dulciurile, conservele, si terminând dezastruos cu preparatele din carne. Se pun chiar si in sare! Spre norocul nostru, acum se stie care aditivi sunt otrãvitori, care sunt acceptabili si care inofensivi (pânã la proba contrarie).
Un om consumã cam 100 de E-uri într-o singurã lunã!
Alimentatia chimizatã, tentantã si comodã, care a invadat occidentul si ne-a fascinat si pe noi, pare a fi un dezastru. Cât îi invidiam pe occidentalii care cumpãrã totul de-a gata si nu mai pierd timpul cu gãtitul! “Nu trebuie nici mãcar sã cureti cartofii, cãci îi cumperi congelati si tãiati pai!” Ce-i drept, produsele congelate nu sunt periculoase, dar sunt hranã seacã, lipsitã de vitamine.
Necazul e cã, fãrã sã ne dãm seama, gustând una si alta, ajungem sã ne intoxicãm. Se considerã cã o persoanã consumã peste o sutã de E-uri în decurs de o lunã.
Dar ce sunt E-urile? Sunt acele substante chimice adãugate în alimente care coloreazã, conservã, aromatizeazã, stabilizeazã aromele, afâneazã produsele, le conferã volum si consistentã. Pentru a le evita sau a consuma cât mai putine, trebuie sã citim cu atentie etichetele produselor pe care le cumpãrãm. Mai trebuie sã le cunoastem, sã stim care sunt periculoase.
Conform Ordinului Ministerului Sãnãtãtii nr. 975/1999, "aditivii alimentari sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare, în scopul ameliorãrii calitãtii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare". Iar în Codex Alimentarius FAO-WHO sunt definiti ca "orice substantã care nu este consumatã ca aliment în sine si nu este folositã ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivã si care se adaugã intentionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificãri organoleptice) în timpul producerii, procesãrii, preparãrii, tratãrii, împachetãrii, ambalãrii, transportului si stocãrii unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugã." Pe piatã existã peste 3.000 de E-uri. La noi, Ministerul Sãnãtãtii admite 200 de aditivi alimentari, clasificati pe grupe, fiecare având un cod compus din litera "E" urmatã de un numãr alcãtuit din 3 sau 4 cifre.
Tipuri de aditivi alimentari
O parte din E-uri se extrag din vegetale si sunt considerate mai putin periculoase. Altele, nu sunt de origine naturalã si sunt toxice. Între acestea se aflã E153, E161(g), E474, E25.2, E475, E270, E476, E322, E477, E325, E478, E326, E479(b), E327, E481, E422, E482, E430, E483, E431, E491, E432, E492, E433, E493, E434, E494, E435, E495, E436, E570, E470(a), E572, E470(b), E585, E471, E631, E472(a), E635, E472(b), E640, E472(c), E920, E472(d), E472(e), E472(f).
Ne putem feri de toate relele daca citim etichetele produselor pe care le cumparam. Acestea pot constitui un avertisment daca, pe langa E-uri, indica urmatoarele (redam si denumirile in limba engleza, caci nu toate etichetele sunt traduse):
aciz -acids
agenti anti-spumanti - anti-foaming agents
agenti contra aglomerarii/solidificarii - anti-caking agents
agenti de inalbire - bleaching agents
agenti de gelifiere - gelling agents
agenti de glazurare - glazing agents
agenti de spumare - foaming agents
agenti de volum - bluming agents
agenti de stabilizare - firming agents
amelioratori pentru faina - flour improvers
antioxidanti - antioxidants
emulsificatori - emulsifiants
gaze de impachetare - packaging gases
coloranti - colours
solventi - carrier and carrier solvents
conservanti - preservatives
saruri de topire - emulsifiing salts
soluti tampon - buffers
sustante propulsoare - propellants
intesificatori de arome - flavour enhancers
amidon modificat - modified starch
arome - flavours
reglatori ai aciditatiii - acidity regulators
Daca pe un produs pretins eco, bio sau natural apare un astfel de ingredient, inseamna ca e un fals.
Etichete inselatoare
Cum era de asteptat, orientarea consumatorilor spre produsele naturale i-a pus pe ganduri pe producatorii de alimente conservate. Au gasit insa o solutie ingenioasa: daca vrem natural, ne ofera "natural" (ghilimelele sunt edificatoare). Astfel, pe o mare parte din produse au inscris cuvantul "natural", "campion la naturii", "produs vitaminizant", "elixir al sanatatii", " arome identic naturale" si altele. Insa totul nu e decat reclama. Recent, am cumparat mustar "fara conservanti"(scria mare pe eticheta), dar am constatat ca de fapt contine mai multe tipuri de E-uri. Cu toate acestea, eticheta nu mintea. Intr-adevar, produsul nu continea conservanti, dar continea coloranti si alte E-uri (din cele eenumerat einainte). Deci, atentie!
Alta pacaleala:
aromele sintetice care imita perfect aromele naturale au fost denumite "arome identic naturale" , desi sunt 100% sintetice. Aceasta denumire induce in eroare multi cumparatori. Este cazul sucurilor; multa lume se considera in siguranta daca va consuma sucuri fara acid (care sunt si mai scumpe, dar pretul nu este o garantie a calitatii), le considera ca si naturale, desi sunt atat de concentrate in coloranti si arome sintetice.
Sucurile de fructe si bauturile racoritoare sunt, in mare parte, un amestec de sustante chimice, cu mici urme de fructe. Dar eticheta linisteste temerile consumatorilor. E un paradox, ca multe altele: producatorii nu mint, dar consumatorii sunt totusi inselati.
Ce produse toxice consumam
Nu numai E-urile sunt pe lista neagra a toxinelor, dar fiind mai numeroase, ne vom referi la acestea. Cu ceva timp in urma, etichetele unor produse indicau urmatoarele: sucurile contineau benzoat de sodiu (conservant cu actiune cancerigena), produsele tip vegeta contineau glutamati (conservanti alimentari foarte toxici), iar mezelurile nitriti (produc cancer la ficat). Pentru ca intre timp cumparatorii au devenit mai vigilenti, aceste substante au fost botezate cu cate un indicator format din litere si cifre, care nu putea spune prea multe consumatorilor. Astfel, sucurile contin E211, condimentele sintetice contin - E621 si E622, mezelurile - E250.
Acum, parca se intampla exact invers. La noi, in Romania, s-a vorbit mult de E-uri si unele persoane, daca nu vad indicate aceste E-uri pe eticheta, considera ca au gasit un produs relativ bun. De aceea, la eticheta atasata unui salam scrie foarte clar continutul in nitriti.
Alte E-uri sau coloranti au denumiri foarte inspirate: E110 se numeste "sunseet yellow", adica galben apus de soare.
Cu atatea culori si arome, se poate prepara orice fel de suc, asemanator la gust si culoare cu acela natural.
Ne otravim cu buna stiinta
Cancer, afectiuni vasculare, alergii, obezitate.... Din pacate, lista afectiunilor provocate de inlocuirea hranei naturale cu cea nesanatoasa este mai cuprinzatoare. Cei mai periculosi aditivi sunt cei care provoaca cancer, si anume:
E131 E142 E211 E213
E214 E215 E216 E217 E218 E239 E330
Urmeaza apoi cei care afecteaza vasele de sange: E250 E251 E252 si cei care produc boli de piele: E230 E231 E232 E233.
Altii ataca sistemul nervos - E311 si E312 sau produc afectiuni digestive -
E338 E339 E340 E341 E363 E465 E466 E450 E461 E407.
Cei mai periculosi aditivi alimentari
E123, interzis in SUA si in fostele state sovietice, este considerat cel mai cancerigen aditiv. Este folosit la prepararea unor dulciuri : bomboane, jeleuri, acadele dar si la branza topita, creme de branza.
Mai trebuie sa ne ferim in mod special de E110 - care intra in componenta dulciurilor si a prafurilor de budinca, de E330 - care produce afectiuni ale cavitatii bucale, chiar si tumori, avand actiune cancerigena puternica - se gaseste in aproape toate sucurile din comert.
Tot in dulciuri (mai ales budinci si prafuri pentru prajituri) se poate gasi si E102, alt colorant cu efect cancerigen.
Va imaginati ce se intampla in organismul nostru si mai ales al copiilor, carora li se dau cu atata usurinta sucuri si dulciuri.
Nu pot sa nu ma intreb cat de sanatosi vor fi unii copii crescuti aproape exclusiv ( multi refuza alte alimente) cu astfel de otravuri?
(Diana Boghian, revista "Viata nr.1- serie noua", 2005)
CAMPANIA PENTRU O ALIMENTATIE NATURALA (ACEST MATERIAL POATE FI PRELUAT DE ORICE ALT BLOG SAU SITE).
" Dupã ani si ani în care alimentele industrializate au fost considerate sigure pentru sãnãtatea omului, crudul adevãr a început sã fie cunoscut: în ultimele decenii, oamenii s-au intoxicat cu fel de fel de substante chimice, fãrã sã stie acest lucru. Nu neapãrat pentru cã ar fi fost un secret... Pur si simplu, nu s-au cunoscut în întregime efectele negative ale unor aditivi alimentari (binecunoscutii acizi, coloranti, intensificatori de arome, conservanti sau E223, E100 si altele). Adevãrul încercãm sã-l aflãm si noi, din dorinta de a vã avertiza, dragi cititori, asupra produselor care vã pot pune în pericol sãnãtatea. Fiindcã dispunem de materiale ample si complexe, vi le vom prezenta în mai multe numere ale revistei, bazându-ne pe informatii emise de foruri competente, nationale si internationale, si pe legislatia în domeniu. Acum am pornit de la comunicãrile retelei ISEKI a universitãtilor europene de stiinte alimentare, cele mai multe cercetãri apartinând Universitãtii Wageningen din Olanda - Departamentul de Inginerie si Securitate Alimentarã.
Statisticile medicale aratã cã, în ultimii ani, numãrul bolilor canceroase a înregistrat o crestere îngrijorãtoare. Starea de sãnãtate a românilor, influentatã, în mare parte, de calitatea alimentatiei, suferã si de pe urma altor rele: lipsa banilor si lipsa informatiei. Tot conform datelor statistice, persoanele cu un nivel de trai ceva mai ridicat preferã alimentele “bune si scumpe”, din supermarket-uri. “Ca în Occident!” Adicã hranã cât mai prelucratã, mai tratatã, mai departe de natural, deseori periculoasã. Nu stiu cum se face cã ne-am însusit mai multe rele din modelul de viatã occidental la care am tânjit atât. Dacã am fi atenti, am realiza cã ei îsi recunosc greselile si cautã sã le îndrepte. Un exemplu este goana dupã alimente bio, întoarcerea la naturã, dupã atâtia ani de derivã. Tot mai multi oameni de stiintã atrag atentia asupra efectelor produse de alimentele care contin substante necompatibile cu organismele vii. Desigur cã la acest dezastru au contribuit si interesele financiare ale multor producãtori. Ei propun un tip de alimentatie bazat pe produse conservate si prelucrate, care este foarte comod si de aceea îsi face noi si noi adepti: “ Ce pericol sã fie, doar mã simt foarte bine.” Se poate, cãci efectele nocive grave nu apar totdeauna imediat, nici dupã o lunã sau un an, ci dupã perioade mari de timp. În privinta asa numitelor E-uri, a alimentatiei tot mai chimizate, ne aflãm în fata celui mai serios semnal de alarmã al comunitãtii medicale internationale. Din pãcate, acesti aditivi sintetici sunt nelipsiti din majoritatea produselor de larg consum, începând de la pâinea cea de toate zilele, continuând cu fãina, produsele de patiserie, dulciurile, conservele, si terminând dezastruos cu preparatele din carne. Se pun chiar si in sare! Spre norocul nostru, acum se stie care aditivi sunt otrãvitori, care sunt acceptabili si care inofensivi (pânã la proba contrarie).
Un om consumã cam 100 de E-uri într-o singurã lunã!
Alimentatia chimizatã, tentantã si comodã, care a invadat occidentul si ne-a fascinat si pe noi, pare a fi un dezastru. Cât îi invidiam pe occidentalii care cumpãrã totul de-a gata si nu mai pierd timpul cu gãtitul! “Nu trebuie nici mãcar sã cureti cartofii, cãci îi cumperi congelati si tãiati pai!” Ce-i drept, produsele congelate nu sunt periculoase, dar sunt hranã seacã, lipsitã de vitamine.
Necazul e cã, fãrã sã ne dãm seama, gustând una si alta, ajungem sã ne intoxicãm. Se considerã cã o persoanã consumã peste o sutã de E-uri în decurs de o lunã.
Dar ce sunt E-urile? Sunt acele substante chimice adãugate în alimente care coloreazã, conservã, aromatizeazã, stabilizeazã aromele, afâneazã produsele, le conferã volum si consistentã. Pentru a le evita sau a consuma cât mai putine, trebuie sã citim cu atentie etichetele produselor pe care le cumpãrãm. Mai trebuie sã le cunoastem, sã stim care sunt periculoase.
Conform Ordinului Ministerului Sãnãtãtii nr. 975/1999, "aditivii alimentari sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare, în scopul ameliorãrii calitãtii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare". Iar în Codex Alimentarius FAO-WHO sunt definiti ca "orice substantã care nu este consumatã ca aliment în sine si nu este folositã ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivã si care se adaugã intentionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificãri organoleptice) în timpul producerii, procesãrii, preparãrii, tratãrii, împachetãrii, ambalãrii, transportului si stocãrii unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugã." Pe piatã existã peste 3.000 de E-uri. La noi, Ministerul Sãnãtãtii admite 200 de aditivi alimentari, clasificati pe grupe, fiecare având un cod compus din litera "E" urmatã de un numãr alcãtuit din 3 sau 4 cifre.
Tipuri de aditivi alimentari
O parte din E-uri se extrag din vegetale si sunt considerate mai putin periculoase. Altele, nu sunt de origine naturalã si sunt toxice. Între acestea se aflã E153, E161(g), E474, E25.2, E475, E270, E476, E322, E477, E325, E478, E326, E479(b), E327, E481, E422, E482, E430, E483, E431, E491, E432, E492, E433, E493, E434, E494, E435, E495, E436, E570, E470(a), E572, E470(b), E585, E471, E631, E472(a), E635, E472(b), E640, E472(c), E920, E472(d), E472(e), E472(f).
Ne putem feri de toate relele daca citim etichetele produselor pe care le cumparam. Acestea pot constitui un avertisment daca, pe langa E-uri, indica urmatoarele (redam si denumirile in limba engleza, caci nu toate etichetele sunt traduse):
aciz -acids
agenti anti-spumanti - anti-foaming agents
agenti contra aglomerarii/solidificarii - anti-caking agents
agenti de inalbire - bleaching agents
agenti de gelifiere - gelling agents
agenti de glazurare - glazing agents
agenti de spumare - foaming agents
agenti de volum - bluming agents
agenti de stabilizare - firming agents
amelioratori pentru faina - flour improvers
antioxidanti - antioxidants
emulsificatori - emulsifiants
gaze de impachetare - packaging gases
coloranti - colours
solventi - carrier and carrier solvents
conservanti - preservatives
saruri de topire - emulsifiing salts
soluti tampon - buffers
sustante propulsoare - propellants
intesificatori de arome - flavour enhancers
amidon modificat - modified starch
arome - flavours
reglatori ai aciditatiii - acidity regulators
Daca pe un produs pretins eco, bio sau natural apare un astfel de ingredient, inseamna ca e un fals.
Etichete inselatoare
Cum era de asteptat, orientarea consumatorilor spre produsele naturale i-a pus pe ganduri pe producatorii de alimente conservate. Au gasit insa o solutie ingenioasa: daca vrem natural, ne ofera "natural" (ghilimelele sunt edificatoare). Astfel, pe o mare parte din produse au inscris cuvantul "natural", "campion la naturii", "produs vitaminizant", "elixir al sanatatii", " arome identic naturale" si altele. Insa totul nu e decat reclama. Recent, am cumparat mustar "fara conservanti"(scria mare pe eticheta), dar am constatat ca de fapt contine mai multe tipuri de E-uri. Cu toate acestea, eticheta nu mintea. Intr-adevar, produsul nu continea conservanti, dar continea coloranti si alte E-uri (din cele eenumerat einainte). Deci, atentie!
Alta pacaleala:
aromele sintetice care imita perfect aromele naturale au fost denumite "arome identic naturale" , desi sunt 100% sintetice. Aceasta denumire induce in eroare multi cumparatori. Este cazul sucurilor; multa lume se considera in siguranta daca va consuma sucuri fara acid (care sunt si mai scumpe, dar pretul nu este o garantie a calitatii), le considera ca si naturale, desi sunt atat de concentrate in coloranti si arome sintetice.
Sucurile de fructe si bauturile racoritoare sunt, in mare parte, un amestec de sustante chimice, cu mici urme de fructe. Dar eticheta linisteste temerile consumatorilor. E un paradox, ca multe altele: producatorii nu mint, dar consumatorii sunt totusi inselati.
Ce produse toxice consumam
Nu numai E-urile sunt pe lista neagra a toxinelor, dar fiind mai numeroase, ne vom referi la acestea. Cu ceva timp in urma, etichetele unor produse indicau urmatoarele: sucurile contineau benzoat de sodiu (conservant cu actiune cancerigena), produsele tip vegeta contineau glutamati (conservanti alimentari foarte toxici), iar mezelurile nitriti (produc cancer la ficat). Pentru ca intre timp cumparatorii au devenit mai vigilenti, aceste substante au fost botezate cu cate un indicator format din litere si cifre, care nu putea spune prea multe consumatorilor. Astfel, sucurile contin E211, condimentele sintetice contin - E621 si E622, mezelurile - E250.
Acum, parca se intampla exact invers. La noi, in Romania, s-a vorbit mult de E-uri si unele persoane, daca nu vad indicate aceste E-uri pe eticheta, considera ca au gasit un produs relativ bun. De aceea, la eticheta atasata unui salam scrie foarte clar continutul in nitriti.
Alte E-uri sau coloranti au denumiri foarte inspirate: E110 se numeste "sunseet yellow", adica galben apus de soare.
Cu atatea culori si arome, se poate prepara orice fel de suc, asemanator la gust si culoare cu acela natural.
Ne otravim cu buna stiinta
Cancer, afectiuni vasculare, alergii, obezitate.... Din pacate, lista afectiunilor provocate de inlocuirea hranei naturale cu cea nesanatoasa este mai cuprinzatoare. Cei mai periculosi aditivi sunt cei care provoaca cancer, si anume:
E131 E142 E211 E213
E214 E215 E216 E217 E218 E239 E330
Urmeaza apoi cei care afecteaza vasele de sange: E250 E251 E252 si cei care produc boli de piele: E230 E231 E232 E233.
Altii ataca sistemul nervos - E311 si E312 sau produc afectiuni digestive -
E338 E339 E340 E341 E363 E465 E466 E450 E461 E407.
Cei mai periculosi aditivi alimentari
E123, interzis in SUA si in fostele state sovietice, este considerat cel mai cancerigen aditiv. Este folosit la prepararea unor dulciuri : bomboane, jeleuri, acadele dar si la branza topita, creme de branza.
Mai trebuie sa ne ferim in mod special de E110 - care intra in componenta dulciurilor si a prafurilor de budinca, de E330 - care produce afectiuni ale cavitatii bucale, chiar si tumori, avand actiune cancerigena puternica - se gaseste in aproape toate sucurile din comert.
Tot in dulciuri (mai ales budinci si prafuri pentru prajituri) se poate gasi si E102, alt colorant cu efect cancerigen.
Va imaginati ce se intampla in organismul nostru si mai ales al copiilor, carora li se dau cu atata usurinta sucuri si dulciuri.
Nu pot sa nu ma intreb cat de sanatosi vor fi unii copii crescuti aproape exclusiv ( multi refuza alte alimente) cu astfel de otravuri?
(Diana Boghian, revista "Viata nr.1- serie noua", 2005)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
căutare personalizată
